monumente_constantin_brancusi

Operele lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu

by admin, iunie 29, 2015

Am ajuns de curând în Târgu Jiu unde am văzut operele lui Constantin Brâncuși ce sunt promovate acum sub denumirea de Ansamblul monumental „Calea Eroilor”.

Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876 în localitatea Hobita din județul Gorj și a murit pe data de 16 martie 1957 în Paris. Este socotit drept unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX. Lucrările artistului au un puternic substrat spiritual, moștenit din viața satului românesc. Operele sale au fost expuse în cele mai mari saloane de artă din Europa și America, devenind piesele preferate ale numeroșilor colecționari.

Ansamblul monumental „Calea Eroilor” este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul primului război mondial. În 1935, Constantin Brâncuși a solicitat construirea unui monument comemorativ în memoria eroilor gorjeni. Inițial, a propus ridicarea unei coloane alcătuită din 17 module, apoi, a adăugat o poartă monumentală și în final o masă cu scaune.

Acest ansamblu se întinde pe o distanță de 1250 m și e marcat de: o Masă cu 12 scaune clepsidrice, de o alee strajuită de alte scaune, de o Poartă, o Biserică si o Coloană. El reprezintă o superbă materializare a ancestralei tradiții românești a cultului morților, indicând aproape toate obiceiurile legate de Marea Trecere. Ansamblul începe de pe malul Jiului – apa curgătoare simbolizând calea fără întoarcere. Apa nu curge niciodata spre izvoare fiind „înainte mergătoare/și-napoi neîntorcătoare”, ca Apa Sâmbetei sau Apa Duminicii. Masa rotundă de pe mal amintește de mesele destinate morților neplecați sau celor care vin „la zile mari”. De aici, pornește o alee marginită de o parte și de alta de scaune grupate câte trei, amintind de „hodinile” de pe ultimul drum sau de întâlnirile cu cei cărora li se da „vamă” – „trei nevestele”, „trei feciori de crai”, etc – pomenite în Cântecele Zorilor din Gorj.

La intrare în Parcul Central, găsim Poarta Sărutului care este descrisă de însuși Brancuși ca „o poartă către lumea de dincolo”.

Calea trece pe la Biserica Ortodoxă Sfinții Apostoli și continuă până la colina pe care se află Coloana fără sfârșit. Locul acesteia a fost marcat de Brâncuși în iulie 1937 cu un tăruș așa cum se făcea pentru morminte. Coloana e alcatuită dintr-o succesiune de module, fiecare modul fiind gândit să aibe o înălțime de 1,80 m (ca a unui stat de om). Această succesiune amintește de romburile cioplite pe nuielușe de alun care erau puse pe morminte pentru a ajuta sufletele să revină „la zile mari”.

Geniul sculptorului a permis fiecăruia să găsească interpretări proprii. Coloana mai poate duce cu gândul la stâlpii, sulițele sau brazii ce se puneau la căpătâiul celor plecați. Însă, cea mai frumoasă definiție pentru Coloana este dată chiar de sculptor: „Coloana fără sfarșit este un cântec etern care ne aduce cu sine în infinit, dincolo de orice tristețe sau bucurie factice”.

Ansamblul brâncușian cinstește moartea eroică, dar în același timp aduce și un elogiu vieții nepieritoare. Sculptorul însuși a scris: „Brad la nuntă/ Brad la moarte/ Toate-s una/ Una-s toate”.

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>