NicolaePaulescu

Nicolae Paulescu – descoperitorul insulinei

by admin, aprilie 1, 2016

Nicolae Constantin Paulescu s-a născut în București, pe data de 8 noiembrie 1869, în familia negustorului Costache și a Mariei. Pe lângă alte merite, savantul român a rămas în istorie drept cel care a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu ”insulina” salvând astfel viața a milioane de oameni.

A urmat Școala Primară de Băieți, apoi a absolvit Gimnaziul Mihai Bravul din București și a continuat cu Facultatea de Medicină din Paris (1888). În anul 1897 a obținut titlul de Doctor în Medicină cu teza ”Cercetări asupra structurii splinei”. Între anii 1897-1898, Nicolae Paulescu a urmat anumite cursuri de chimie biologică și fizică generală, la Facultatea de Științe din Paris. A devenit astfel Doctor în Științe cu alte două lucrări: ”Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului” și ”Cauzele determinante și mecanismul morții rapide, consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală”.

În vremea și după terminarea studiilor, a început perioada de practică la spitalul Hôtel-Dieu (1891-1894), iar apoi a continuat lucrând ca intern și medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900) sub îndrumarea marelui medic Etienne Lancereaux.

După ce își termină studiile și după ce obține o vastă experiență practică în spitalele pariziene, Nicolae Paulescu se înscrie la studiile de doctorat din cadrul Universității de la Paris. Astfel, obține al doilea doctorat cu teza: ”Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii”.

În anul 1900, după 12 ani de studii și practică, medicul savant Nicolae Paulescu se întoarce în România și este numit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină și director al Clinicii de Medicină Internă, la spitalul St. Vincent de Paul din București. A ocupat această funcție timp de 30 de ani și a refuzat o catedră la Facultatea de Medicină din Fribourg (Elveția).

În 1906, Nicolae Paulescu a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine care mai apoi a fost folosită în chirurgia hipofizei la om de H. Cushing și a obținut rezultate importante privind structura splinei.

În 1916, a finalizat tehnica de izolare a extractului pancreatic (”pancreina”) și a aplicat tratamentul la câini cu diabet indus chirurgical.

În date de 23 iulie 1921, a prezentat Societății de Biologie rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet și descoperirea pancreinei. Apoi, pe 31 august 1921, savantul Nicolae Paulescu a publicat descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, numit de el ”pancreina”. În 1922, a primit pentru această descoperire brevetul de invenție, numit de societatea respectivă ”Pancreina și procedeul său de fabricare”.

După câteva luni de la prezentarea lui Nicolae Paulescu, Fr. Grant Banting și Ch. Herbet Best din Toronto (Canada), care au studiat scrierile savantului român, au anunțat descoperirea insulinei obținând în anul 1923 premiul Nobel. Nu este clară cauza care a dus la nerecunoașterea meritelor lui Nicolae Paulescu, o posibilă rea intenție sau traducerile improprii ale studiilor lui Paulescu au dus la această conjunctură nedreaptă.

Academia Română declara următoarele la acea vreme: „Este indubitabil pentru noi că Nicolae Paulescu este cel care a descoperit insulina (pancreina) și că, neluând în seamă faptul că el și-a prezentat rezultatele cercetării într-o publicație științifică franceză (august 1921), cu șase luni înainte de apariția lucrării lui Banting și Best (februarie 1922), Fundația Nobel i-a facut savantului român o mare nedreptate”.

În anul 1969, comitetul Nobel a recunoscut meritele și prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic.

Nicolae Paulescu este un exemplu de rigurozitate, corectitudine, pasiune și dăruire în activitatea profesională și cercetare științifică. Marele istoric, Nicolae Iorga, spunea despre marele savant: „Profesorul Paulescu, care a trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt, înfățișează în chipul cel mai expresiv pe învățatul român, așa cum îl fac cele mai bune tradiții ale țării noastre. Cine l-ar fi vazut discret, rece, tăcut, nu și-ar fi dat seama de opera pe care acest om o avea în urma sa. A trebuit ca moartea să dezlege pe prietenii cei mai de aproape, pe ucenicii cei mai credincioși, pentru ca revelația să se producă și să se cunoască numărul și însemnătatea descoperirilor lui”.

Nicolae Paulescu s-a stins din viață la 19 iulie 1931 în București, iar în anul 1990 a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>