IMG_3841

Nicolae Grigorescu

by admin, februarie 23, 2016

Astăzi am ajuns în Câmpina unde am vizitat Casa Memorială Nicolae Grigorescu.

Nicolae Grigorescu (15 mai 1838 – 21 iulie 1907) s-a născut în satul Pitaru din județul Dâmbovița și este al șaselea copil al lui Ion și al Ruxandrei Grigorescu. În anul 1843, tatăl lui Nicolae Grigorescu moare, iar familia s-a mutat la București, în Mahalaua Cărămidarilor, în casa unei mătuși.

În capitală, a intrat ca ucenic în atelierul pictorului de biserici ceh,  Anton Chladek, și execută icoane pentru biserica din Băicoi (județul Prahova) și Mănăstirea Căldărușani. Perioada de ucenicie a durat între anii 1848 – 1850 pe când artistul era doar un copil. Această perioadă a fost foarte grea pentru artist din punct de vedere financiar, a încercat să își vândă iconițele în Obor pentru a face rost de bani, ghidul ne spunea că a încercat sa negocieze cu un tâmplar să ii facă rame în schimbul unor tablouri, însă acesta i-a răspuns că și el tot de bani are nevoie. Cu toate impedimentele, artistul nu a renunțat și a mers mai departe pe drumul său.

În anul 1856, realizează compoziția istorică ”Mihail scăpând stindardul” și o prezintă domnitorului Barbu Știrbei împreună cu o petiție prin care solicită ajutor financiar pentru studii. Din păcate ajutorul cerut nu a venit, iar Nicolae Grigorescu își continuă activitatea pictând între anii 1856 – 1857 biserica nouă a Mănăstirii Zamfira (județul Prahova). Până în anul 1861 a mai pictat și Mănăstirea Agapia. Mihail Kogălniceanu, care era pe atunci ministru de externe,  îi apreciază calitatea picturii și intervine pentru a îi oferi o bursă de studiu la Paris. Astfel, în toamna anului 1861, tânărul pictor pleacă la Paris și intră la Școala de Belle – Arte. Aici frecventează atelierul lui Sébastien Cornu alături de Auguste Renoir, dar este atras de concepțiile artistice ale Școlii de la Barbizon. Se stabilește în localitatea Barbizon și își desăvârșește educația picturală prin asimilarea experienței unor artiști precum Camille Corot, Gustave Courbet și Théodore Rousseau.  Acești artiști își realizau operele în plein-air.

În anul 1867, a participat cu șapte lucrări în cadrul Expoziției Universale de la Paris, în 1868 a expus tabloul ”Țigăncușă” la Salonul parizian, iar din 1870 a participat la Expozițiile artiștilor în viață și la cele organizate de Societatea Amicilor Bellelor-Arte. În anii următori, a făcut călătorii de studii în Italia (Roma, Neapole, Pompei), Grecia și Viena.

În anul 1877, a fost chemat să însoțească armata română în calitate de ”pictor de front” realizând desene și schițe în luptele de la Grivița și Rahova, iar apoi a revenit în țară unde a deschis mai multe expoziții la Ateneul Român (1891 – 1904).

Din 1890, se stabilește în țară și se dedică preponderent subiectelor rustice, pictând portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu specific românesc. Nicolae Grigorescu  a reușit să pună în evidență comorile naturii noastre pitorești, peisaje, tipuri de țărani și țărance.

Henri Focillon, istoric și critic de artă francez, spunea despre pictorul român:  „Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa (…) El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictura, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa.”

În anul 1899, Nicolae Grigorescu este primul artist plastic care are onoarea sa devină membru al Academiei Române.

Nicolae Grigorescu se stinge din viață la 21 iulie 1907 la Câmpina, în atelier aflându-se ultima sa lucrare, neterminată, ”Întoarcerea de la bâlci”. Ghidul ne-a mărturisit că pictorul i-a spus fiului său pe patul de moarte că ar fi putut face atâtea dacă ar fi fost ajutat de către stat. Acesta era regretul lui, că ar fi putut face mult mai mult…

Pictorul Nicolae Grigorescu s-a retras la Câmpina împreună cu toată familia: soția sa, Maria Danciu, și fiul său, Gheorghe Grigorescu. Acesta și-a trăit ultimii ani din viață într-un decor de o inegalabilă frumusețe: malurile Prahovei, înconjurate de o vegetație specifică, albastrul fără de sfârșit al cerului, elemente pe care le regăsim în multe din operele sale din această perioadă.

Casa memorială din Câmpina a fost construită chiar de artist, însă a fost incediată în timpul primului război mondial deoarece, aici, fusese stabilit Cartierul General German pentru întreaga zonă.  Au fost salvate câteva obiecte, în special cele aflate la parter și astfel a fost posibilă reconstituirea casei artistului de care s-a ocupat chiar fiul acestuia. Ghidul ne-a spus că la un an după ce a fost terminată casa, Gheorghe Grigorescu s-a stins din viață. Arhitectul  câmpinean Popișteanu s-a ocupat de planurile de reconstrucție, iar Nae Goage, sculptor amator și ucenic al artistului, a contribuit alături de Gheorghe Grigorescu la refacerea cât mai fidelă a clădirii.

Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu” din Câmpina a fost deschis în anul 1957.

Casa memorială este în stare bună, foart îngrijită, iar ghidul ne-a impresionat prin pasiunea cu care vorbea despre Grigorescu și operele sale. Aici se pot admira câteva copii ale picturilor realizate de Grigorescu,  suveniruri pe care le-a achizitionat din locurile unde a călătorit și obiecte cu specific japonez.

De aici puteți achiziționa diverse suveniruri: magneți, picturi pe pânză, etc. Noi nu am putut rezista și am luat ca amintire două picturi pe pânză care ilustrează două dintre operele lui Grigorescu, carul cu boi și pictura cu flori.

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>