nadia_comaneci

Nadia Comăneci – ”zeița” de la Montreal

by admin, iulie 23, 2015

Nadia Elena Comăneci s-a născut pe 12 noiembrie 1961. Tatăl este Gheorghe, iar mama Ștefania. Sensul originar al numelui ales de părinți înseamnă ”speranță”, dar bunicii Nadiei spuneau că ar trebui să însemne noroc. Nadia a venit pe lume cu o maladie gravă și rară de care a scăpat în mod miraculos.

Echipa de gimnastică ”Flacăra” a fost prima echipă din care a făcut parte Nadia pe când era la grădiniță. Mama sa a dus-o la sala de antrenament pentru a găsi un leac pentru energia ei excesivă. Deși era mică, în momentul în care a pășit în sală, Nadia a simțit că aparține acelei lumi.

Mártha și Béla Károlyi au deschis în Onești o școală experimentală de gimnastică pentru care au mers din școală în școală pentru a găsi copiii potriviți. După patru săptămâni de căutări fără succes, au decis să mai facă un trial, dar de data asta și-au propus sa observe copiii în recreație. Astfel, ei au observat două fetițe care făceau roți peste roți, dar care au dispărut la auzirea clopoțelului. Au mers din clasă în clasă pentru a le găsi, întrebând dacă știe cineva sa facă roata (copiii nu știau ce înseamnă gimnastica). Într-una din clase, au zărit două capete blonde, Viorica Dimitriu și Nadia Comăneci, care au executat perfect roțile. La final, Béla le-a spus fetelor să anunțe acasă că, dacă vor, ar putea fi admise la școala de gimnastică experimentală din Onești.

Nadia a fost repartizată într-un grup de tinere gimnaste și a început un antrenament intens de câteva ore pe zi. În cartea sa, ”Scrisori către o tânără gimnastă”, Nadia mărturisește că simțea nevoia de mai mult, tânjea după performanță, de exemplu, dacă primea 25 de genuflexiuni, făcea 50.

La nouă ani, a participat la Naționalele de gimnastică din 1970 care au fost prima sa competiție. Din cauza emoțiilor, Nadia a căzut de trei ori, lovindu-se și la cap, însă după fiecare căzătură s-a întors înapoi la bară, hotărâtă să nu mai cadă. După această înfrângere, s-a născut primul succes la Cupa Prieteniei, în 1972. Aici, tânăra echipă (gimnastele nu aveau mai mult de 10 ani spre deosebire de celelalte concurente) a dat dovadă de o forță și o tehnică ieșite din comun, realizând exerciții care nu mai fuseseră văzute la gimnaste așa tinere. La final, Nadia a luat medalia de aur, iar pe echipe, au luat argint.

Astfel, a început seria victoriilor obținute de Nadia. La Campionatele Europene din 1975, a câștigat patru medalii de aur. Au urmat Jocurile Olimpice la Montreal în 1976 unde Nadia a uimit pe toată lumea obținând șase note de zece din totalul de șapte acordate. Tabela nu putea să afișeze nota 10 (fusese afișată nota 1.00), deoarece până atunci organizatorii nu avuseseră nevoie de așa ceva și astfel… Nadia a intrat în istorie. La întoarcerea în țară, a fost înconjurată de mii de români care se împingeau, se înghionteau și încercau să o atingă. Nadia mărturisește că această întâmplare a fost un șoc pentru ea deoarece mai participaseră și înainte la o mulțime de competiții importante, însă niciodată nu fuseseră primite și aclamate de fani. A urmat o ceremonie de premiere, unde Ceaușescu le-a înmânat personal, echipei și antrenorilor, ordine și medalii.

După aceste evenimente importante, Nadia și-a continuat antrenamentele cu aceeași seriozitate, determinare și a menținut aceeași disciplină în viața de zi cu zi.

La Campiontul din 1977, și-a apărat titlul, însă echipa României a ieșit din competiție pentru a protesta contra arbitrajului. În 1978, la Strasbourg, Nadia își ieșise din formă, având o greutate peste medie. A ajuns pe locul 4 după căderea de la paralele, însă a câștigat titlul de la bârnă.

În 1979, Nadia era în formă foarte bună și a reușit sa câștige cel de-al treilea titlu suprem. În următorul an, a participat și la Jocurile Olimpice de a Moscova. Această competiție a fost destul de grea pentru Nadia, dar a reușit să se claseze după rusoaica Elena Davîdova la individual compus, iar echipa României a câștigat argintul.

După aceste Jocuri, Nadia s-a retras din activitatea competițională. Între 1984 si 1989, a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori. În noiembrie 1989, a trecut ilegal granița româno-maghiară și a emigrat în Statele Unite unde a solicitat azil politic. În 1994 s-a logodit cu sportivul american, Bart Conner. Nunta a avut loc în România în luna aprilie a anului 1996.

Pe 3 iunie 2006, ea a devenit mamă, dând naștere unui băiețel, Dylan Paul.

În prezent, Nadia se ocupă cu gimnastica si proiecte de caritate în întreaga lume. Ea și Bart, dețin „Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company” și câteva magazine de echipamente sportive.

A creat o clinică de caritate în București, pentru ajutorarea copiilor orfani. În 2009, a participat alături de Ilie Năstase și Gheorghe Hagi, la campania de promovare turistica a României, sub sloganul ”Land of Choice”.

În 2000, a primit Ordinul Național ”Steaua României”, iar în 2009 Patriarhul Daniel i-a acordat Ordinul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”. In 2003, a publicat prima sa carte, ”Scrisori către o tânără gimnastă”, iar în 2006, la aniversarea a 100 de ani de existență a Federației Române de Gimnastică, s-a instituit trofeul Nadia Comăneci.

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>