IMG_3901

Memorialul Nicolae Bălcescu

by admin, martie 21, 2016

Cu siguranță capodoperele arhitectonice sunt pe placul tuturor, iar dacă vă aflați cumva pe drumul E81 / DN7 puteți descoperi încă o bijuterie arhitectonică din țara noastră. În localitatea ce poartă numele marelui revoluționar, pe drumul ce unește Râmnicu Vâlcea de Pitești, se află conacul lui Nicolae Bălcescu.

Într-o zi cu vreme nu tocmai prietenoasă, m-am hotărât, împreună cu câțiva prieteni să facem o scurtă vizită la conac. Văzusem de nenumărate ori indicatorul ce îndruma către conacul lui Nicolae Bălcescu și am știut că a venit momentul să-i fac o vizită. După ce am părăsit drumul european, locul istoric a fost foarte ușor de găsit datorită multiplelor indicatoare care nu lăsau loc de interpretare. Drumul ce trebuie parcurs până aici nu este extraordinar, dar cu siguranță nu o să pună probleme celor care se hotărăsc să ajungă până aici.

După parcurgerea celor aproximativ 5 km, am ajuns în dreptul unei porți mari din lemn ce ne-a întâmpinat călduros alături de două steaguri ale României și o plăcuță de lemn pe care scrie numele obiectivului: “Memorialul Bălcescu”.

Odată ajunși, am parcat și am pornit în recunoaștere. Cei drept, nu am avut la dispoziție decât 20 de minute pentru a vizita interiorul conacului (programul de vizitare al conacului se termină la ora 16 pe timp iarnă), dar ghidul de la conac a fost drăguț și ne-a sugerat să vizităm interiorul în acest timp, iar apoi să stăm cât vrem afară (în afara programului de vizitare), să admirăm priveliștea și să ne bucurăm de liniștea locului.

Construcția conacului a început în anul 1828, însă de-a lungul timpul a suferit câteva modificări structurale. În anul 1913, a fost construit foișorul, iar câțiva ani mai târziu s-a construit și etajul, astfel ajungându-se la forma actuală. În toată această perioadă, toți proprietarii au avut grija de conac și ținuturi, aceștia înfrumușețând clădirea și moșia.

În anul 1948, strănepotul lui Nicolae Bălcescu, Radu Mandrea, a donat moșia statului român cu scopul de a se crea aici un loc de reculegere și studiu pentru artiștii acelor vremuri. Deși scopul acestui loc era destul de bine definit, muzeul a pierdut în toată această perioadă o parte importantă de obiecte de patrimoniu. Cum s-au pierdut acestea? La plecarea de la conac, o parte din artiștii ce-și petrecuseră timpul aici , și-au luat drept suvenir mai multe obiecte de colecție: cărți, bibelouri, tablouri, etc.

Deși în acest moment muzeul are personalitate juridical proprie, de-a lungul timpului a trecut prin mai multe procese intentate de diverse instituții (Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii). Cu toate că putea fi transformat într-un ospiciu sau chiar într-o clădire a CAP-ului, norocul i-a surâs acestei moșii odată cu vizita lui Nicolea Ceaușescu. Simpatizant al lui Nicolae Bălcescu, acesta decide ca destinația căminului sa fie schimbată în muzeu.

Interiorul conacului Nicolae Bălcescu este structurat în două părți. Prima parte (formată din primele patru camere) ilustrează atmosfera specifică acelei perioade, iar cea de-a doua parte, conține o serie de documente cu informații despre Nicolae Bălcescu.

Traseul conacului se termină la etaj, unde se ajunge pe o scară de lemn. La acest mic balcon se găsesc o măsuță și câteva scaune care parcă te invită să bei un ceai și să te relaxezi în acest loc separat parcă de viața agitată din marile orașe. În perioada în care a fost folosit ca și centru de reculegere, mari scriitori i-au călcat pragul.

Prețul de vizitare pentru acest conac este de doar 3 lei, iar dacă doriți să faceți poze mai trebuie sa achitați o taxă suplimentară de 5 lei. Programul de vizitare diferă în funcție de sezon: pe timp de iarnă programul este 08 – 16, iar pe timp de vară conacul se poate vizita între orele 08 – 20.

În spatele conacului Nicolae Bălcescu se găsește o biserică cunoscută sub numele de “Biserica din Gâltofani” sau “Biserica de pe moșia Bălceștilor”. Pentru această biserică, familia Bălcescu avea o prețuire aparte, ea fiind întreținută de însăși mama lui Nicolae Bălcescu și de urmașii acesteia. Construită inițial în satul Gâltofani, biserica a fost transferată, în anul 1974, în parcul conacului, unde i s-a adăugat și pronaosul din lemn (construcția inițială avea numai absidă și naos). Lângă biserică se află mormintele Sevastiței Bălcescu și al lui Barbu Bălcescu.

Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului. Bătrânii satului spun ca însăși Zinca făcea prăznuire pe 15 – 16 august, tradiția ce se menține și în zilele noastre.

Interiorul bisericii nu este luminat foarte puternic, singurele raze de lumină pătrunzând aici doar prin cele patru ferestre mici (aproximativ 20 cm lățime și 40 cm înălțime). Pentru a nu se pierde căldură pe perioada iernii, spațiile tăiate erau acoperite cu bucăți de material.

Biserica a fost pictată) în stil bizantin de meșteri din Scheii Dăniceilor și a fost realizată pe la mijlocul secolului al XIX-lea (aproximativ 5 martie 1865). O mare parte din pictură s-a dezlipit, dar stilul adoptat de acești mari zugravi încă se mai poate admira pe ziduri sau pe icoane. Naosul și pronaosul au fost pictate direct pe lemn sau a fost aplicată pictură pe pânză.

Dacă vreodată ajungeți prin zonă, nu ezitați să vizitați conacul lui Nicolae Bălcescu. Parcul conacului este un adevărat paradis terestru și un loc unde merită să vă petreceți o după-amiază liniștită alături de cei dragi. Cu siguranță nu o să regretați această vizită și, cu mare interes, așteptăm și părerile voastre. Nouă ne-a plăcut foarte mult! :)

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>