20160409_102840

Mănăstirea Bistrița – natură și spiritualitate

by admin, aprilie 19, 2016

Odată cu venirea primăverii, a crescut dorința de a sta cât mai mult în natură și de a găsi locuri pentru a ne relaxa, dar si pentru a ne apropia de Dumnezeu. Un asemenea loc îl reprezintă Mănăstirea Bistrița și împrejurimile ei.

Am plecat din București spre Pitești, apoi spre Râmnicu Vâlcea, pe DN7 (Vâlcea – Târgu Jiu) cu ieșire în comuna Costești aflată la aproximativ 40 de km de Râmnicu Vâlcea. Comuna este așezată sub munții Căpățânii, cuprinde patru sate, iar populația de aici are ca activități principale prelucrarea lemnului, mineritul în exploatarea de calcar de pe Arnota și oieritul. Comuna Costești are o puternică încărcătură religioasă având pe teritoriul său două mănăstiri, 10 biserici și două capele.

Mănăstirea Bistrița este ctitorită de boierii Craioveștilor și datează din jurul anilor 1490. Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în ”Hrisovul de danie” aparținând lui Vlad Vodă Călugărul, la 16 martie 1494. De pe la începutul anului 1497, marele Ion Barbu a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, originar din Decapolia Asiei Mici, mare apărător al dreptei credințe.

Mănăstirea a fost puternic avariată de o expediție armată a lui Mihnea cel Rău, în 1509, care a fost înlăturat mai târziu de banul Barbu. Acesta a refăcut lăcașul cu sprijinul lui Neagoe Basarab (1519) care, format la școala bistrițeană, redactează ampla operă de pedagogie creștină, ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Din ctitoria boierilor Craiovești, se mai păstrează bisericuța Bolniței (1520-1521) cu hramul ”Schimbării la față”. Aceasta are o frescă interioară impresionantă în tradiția paleologă târzie când au început să pătrundă în Balcani elemente stilistice folosite de iconografii cretani. În vremea vornicului Șerban Cantacuzino, i-a fost adăugat un pridvor deschis, de zidărie pe stâlpi de piatră și zugrăvit de Iosif ieromonahul și Hranite, în stil brâncovenesc (1710).

Mănăstirea Bistrița, centru de spiritualitate ortodoxă, este locul unde, după opinia unor cercetători, s-a tipărit în țara noastră prima carte, ”Liturghierul” slavon al egumenului Macarie.

În anul 1683, Constantin Brâncoveanu înfrumusețează mănăstirea dăruind policandrul decorat cu ouă de struț, obiecte de cult, cărți liturgice, clopotul mare și restaurând așezământul care a fost zugrăvit apoi în anul 1820 de marele ban Grigore Brâncoveanu.

Trecerea timpului și cutremurul din anul 1838 și-au pus amprenta asupra mănăstirii Bistrița care a avut nevoie de operațiuni de reconstrucție. În anul 1846, Gh. Bibescu a început renovarea bisericii care a fost încheiată de Știrbei Vodă la 15 august 1855. În aceiași zi, a fost sfințită biserica mare și închinată ”Adormirii Maicii Domnului”. Pictura noii biserici a fost realizată de Gh. Tăttărescu în anul 1850.

La scurt timp după sfințirea ctitoriei Bibescu-Știrbei, numărul călugărilor a fost redus, iar după anul 1877 au funcționat în biserică diferite instituții social-culturale.

Din 1948, mănăstirea Bistrița a fost transformată în mănăstire cu obște de maici, însă mai târziu, a fost desființată prin decretul 410/1959.

În anul 1984, cu rugăciunile Sfântului Grigorie, mănăstirea a revenit în cadrul Episcopiei Râmnicului, începând un amplu proces de revigorare a vieții monahale, sub călăuzirea P.S. Gherasim.

Încă din anul 1947, mănăstirea Bistrița adăpostește moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul care s-a născut în anul 780, într-un oraș din Decapolia Asiei Mici, Irinopolis. Acesta a primit o aleasă educație creștină, arătându-se încă din pruncie înfrumusețat cu credință, curăție și înfrânare. S-a arătat plin de zel pentru apărarea credinței împotriva ereziei iconoclaste, iar în călătoria sa de la Efes la Constantinopol a propovăduit cinstirea tuturor sfintelor icoane. Împodobindu-se cu toate virtuțile creștinești, Sfântul Grigorie a fost mare făcător de minuni în timpul vieții, dar și după moarte tămăduind mulți oameni de neputințele trupești și sufletești.

Pe lângă mănăstirea Bistrița, se mai poate vizita Peștera Liliecilor sau Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul. Peștera nu a fost locul de nevoință a Sfântului Grigorie, ci adăpost al sfintelor moaște în vreme de necaz. Despre aceasta peșteră vom vorbi mai pe larg  într-un alt articol.

Dacă sunteți prin apropiere, puteți face un mic popas la această biserică și cu siguranță nu veți regreta! Locul este plin de liniște și pace, iar pe drumul până la peștera vă puteți bucura de peisaje superbe! :)

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>