IMG_1181

Cetatea Făgăraș

by admin, iulie 16, 2015

Cetatea Făgărașului este singura cetate din România care nu a fost cucerită. Sistemul defensiv bine realizat și organizarea trupelor au transformat această cetate într-una imposibil de cucerit. Construcția cetății a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și a continuat până la mijlocul secolului al XVII-lea. Construcția monumentului a fost precedată de o fortificație din lemn, fiind apoi înconjurată cu apă și un val de pământ. În prezent lacul reprezintă adăpost pentru mai multe lebede albe și negre.

Cetatea a fost utilizată drept curte princiară, rolul de bază a fost acela de reședință pentru principii Transilvaniei și soțiilor acestora, dar, totodată, a fost și centru administrativ pentru domeniul Făgărașului.

Accesul în cetate se făcea pe două poduri cu structură, podea și balustradă de lemn. Un pod era situat pe latura estică (podul principal care conținea și drumul carosabil) și unul era situat pe partea  nordică (podul pietonal).

Șantul de apărare era alimentat cu apă din Olt și era menționat în vechile scrieri ca fiind pietruit, curat și lipsit de vegetație. Șanțul era mai larg decât astăzi și avea o adâncime de aproximativ doi metri.

Cetatea conține cinci turnuri (patru turnuri bastionare la colțuri și un turn tip fortificație militară asemenea celor occidentale):

  • Turnul Temniță – a fost contruit în secolul al XVI-lea și a fost folosit încă de la începuturile sale ca temniță a cetății și a Țării Făgărașului. Între anii 1948 – 1960 a fost transformată în închisoare comunistă.
  • Turnul Thomory – construcția acestui turn a fost inițiată de primul căpitan al cetății, Paul Thomory, fiind mai apoi continuată de urmașii săi Nicolae și Laurențiu Thomory. A servit drept pivniță și drept locuință a demnitarilor cetății.
  • Turnul Roșu – este primul turn ridicat (construcția a început în a doua jumatate a secolului al XIV-lea) și este cel mai înalt din cetate. A servit drept pivniță, cameră de tezaur, locuință a principilor, birouri de vară ale principilor și punct de observație. În 1617 a fost montat un ceas.
  • Turnul Negru – construcția turnului a început în a doua parte a secolului al XIV-lea și a fost finalizat în ultimul sfert al secolului al XVI-lea. A servit drept spațiu de trecere către grajduri, de depozit și de “Casa Doamnei”.
  • Turnul Pestriț (turn de avantpost de tip barbacan) – a fost construit în secolul al XVI-lea în timpul domniei lui Ștefan Mailat.

În Evul Mediu, moartea era pedeapsa aplicată pentru mai multe infracțiuni, ea fiind considerată o metodă înjositoare de a plăti pentru greșeli, lucru ce ne este adus la cunoștiință de prezența în interiorul cetății a unei spânzurători (istoricii au ajuns la concluzia ca această spânzuratoare era folosită în afară cetății).  În instrucțiunile date de principesa Anna Bornemisza castelanului și căpitanului cetății, erau prevăzute cu moartea diverse infracțiuni. Astfel, cei care nu-și apărau superiorii sau camarazii, cei care observau dușmani sosind și nu raportau sau cei care ridicau mâna asupra superiorului erau condamnați la moarte. Cei care erau prinși bauți în timpul serviciului erau bătuți strașnic, iar a doua oară erau uciși.

În scrierile despre cetate se consemnează și existența unui mecanism al morții denumit “Fecioara de fier”. Rolul acestui instrument de tortură era următorul: în ziua execuției, condamnaților li se promitea că dacă săruta chipul Maicii Domnului de pe pieptul acestei fecioare vor fi iertați de păcate și eliberați. Condamnatul se îndrepta spre acest chip al Maicii Domnului, și, în momentul în care-l săruta, un dispozitiv aranjat în brațele fecioarei străpungea cu două cuțite (câte un cuțit în fiecare mâna) corpul condamnatului. Acest dispozitiv deschidea apoi o gaură la picioarele fecioarei, în care corpul condamnatului cădea, de la o înălțime de 8 – 10 metri, într-un canal cu mai multe săbii aranjate în poziție verticală. Tăișurile fiind foarte ascuțite spintecau corpul condamnatului în mai multe bucăți. Printr-un alt dispozitiv era lăsată apa care curăța orice urmă de sânge, corpul condamnatilor ajungând mai apoi în Olt.

O altă destinație ce merită vazută o reprezintă “Casa Doamnei”. De-a lungul istoriei acest loc a purtat mai multe denumiri. În 1632 era menționat ca “Palatul din bastionul turn”, iar denumirea actuală este menționată în 1656. În camera doamnei găsim un pat, o sobă realizată din anabaptist, o masă de nuc, o masă țărănească și două lavițe țărănești.

De-a lungul timpului cetatea a devenit garnizoană a armatei austriece (după 1696), mai apoi a devenit garnizoană a armatei maghiare (după 1867), iar într-un final garnizoană a armatei române (dupa Marea Unire din 1918).

La intrare în cetate a fost construit un monument al rezistenței anticomuniste în memoria celor care s-au jerfit pentru țară și neam. Pe monument sunt scrise urmatoarele versuri:

„Morți, sfinți în teminiți și prigoane,

Morți, sfinți în lupte și furtuni

Noi ne-am făcut din voi icoane

Și vă purtăm pe frunți cununi

Nu plângem lacrima de sânge

Ci ne mândrim cu atâți eroi

Nu neamul nostru nu vă plânge

Ci se cuminecă prin voi”

Conform unui clasament realizat de Hopper, cetatea Făgăraș este al doilea cel mai frumos castel din lume și este descrisă ca fiind „una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est” (http://www.huffingtonpost.com/hoppercom/the-worlds-ten-best-castles_b_5536786.html).

« 1 de 2 »

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>